Lacrima din irisul tau
care nu se vede,
dar e, se simte
si in carnea pe care ti-o respir,
in ochii care ti-i aud,
in mâinile pe care le gust barbar,
in visele pe care ti le zdrobesc
cu moarte

Lacrima de care-mi zici tu,
desi taci,
dar îmi soptesti printre clipiri
iar noaptea ma lasi sa te descifrez
mângâindu-ti visele printre
firele tale albe,
desi negre...

Lacrima pe care eu o aud zbierând
in zambetul tau
pe care nu-l ai, dar mi-l arati
in parfumu tau mereu de mai,
in muzica ta de vioara veche…

Lacrima pe care eu o gust
amara, totusi dulce,
totusi moarta,
dar cât de vie,
cât de cruda
si cât de chinuita…

Lacrima de care-mi zici tu
nu e sfârsitul
e abia începutul...
e copilul din tine
care se zbate în carne vie
printre tepi otravitori...

Copile,
fericirea
nu e zambet

e lacrima de care-mi zici tu...