E-atâta soare în lumea asta
Și-n umbre ce lumină n-au,
Sunt suflete ce-ascund năpasta
Și-amarul lor prin lacrimi dau.

Înfometați, murdari și singur,
Neînțeles gunoiul lor...
Ateaptă-al șansei tainic mugur
În ochiul unui trecător.

Hoinari, stingheri, făr-a cunoaște
Iubirea noastră creștinească,
S-au înhumat purtând prin moarte
Păcat și soartă păgânească.

Blesteamă clipa-n care viața
S-a năpustit devorator
Va fi o zi când vor fi oameni
Și ei, copiii străzilor...

Dar prea târziu. Ce poatea-aduce
O viață fără amintiri?
N-au fost copii cu somnul dulce,
Ci doar REBUTURI DE IUBIRI!...