poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 549 .



Despre nimic
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dorry ]

2006-07-24  |     | 



O mână se-ntinde și cheamă
Mă cheamă, îmi cere? Ce oare?
Cu coada ochiului mă uit cu teamă
Și simt cum inima mă doare.

Mă doare de-atâta tristețe împovărată
De amintiri ce-mi bântuie în suflet
Și-n lanțuri de speranță-ncătușată
Așteaptă să-nvețe iar un cântec.

Aș vrea s-ating mâna întinsă, știu că-i fierbinte
Poate-mi încălzește inima și-o face să bată
Dar paznicul vointă, mereu mi-aduce-aminte
De niște ochi albaștri și-un zâmbet de altădată.

Rămân statuie de granit pe dinafara
Cu foc în vine dar inima de gheață
Și pumnii-i strâng, a câta oară?
Ca să rămân de piatră, fără viață?!

Și pumnii-i strâng, mâna să nu tremure
Privirea-mi verde s-aruncă-n depărtare
Vorba mi-e tăioasă, glas de cremene
S-ascundă lacrimile amare.

Dar mâna întinsă a obosit, cerând și neprimind nimic
Nu poate să-nțeleagă sau nu are răbdare
Cum aș putea-ntr-o vorbă o viață să-i explic
Când o privire albastră e plină de valoare!?!

Acum în calea ei o mână s-a ivit
Cerând la rândul ei și promițând mulțime
Strânsura-i delicată îi spune cam pripit
,,Prieten de mi-ai fi, o viață eu te-aș ține!”

Și mâna și-a întors podul palmei de la mine
S-a-ntins spre mâna cea frumoasă
A cules-o și crede c-o va ține
Mereu. C-o floare prea aleasa!!

Târziu, focul din mine a topit gheața și lanțuri deopotrivă
Lăsându-mi mâna înainte să se avânte …
Biata barcă pe valuri în derivă
C-un pasager ce nu știe să cânte …

Și mâna întinsă? Mâna …
Nu vreau să plece … și totuși nu se poate
Nu mi-a lăsat timp ca să mă-ntorc în mine
Și totul s-a spulberat ca-n noapte
Azurul pur al zilelor senine.

Un cub de gheață am drept scut
Și-n mine bate crivăț de-amintire
O lacrimă fierbinte în inimă a căzut
Ce-a sângerat puțin în scurta ei trăire.

A fost. Din toată întâmplarea
O mână s-a cules cu alta
Eu am chemat uitarea
Și-n suflet am cioplit cu dalta.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!