Din nou stau singur si trist la fereastra
Afara e frig si ceata e deasa,
Copacii dezgoliti privesc catre cer,
Si nu mai suport, si incep ca sa zbier.

In noapte s-aude o toaca batand,
E semnul ca tu ai plecat in mormant.
Amintirile dulci incep sa desfir,
Si nu mai suport, si intru in delir.

O pala de vant incet ma-nfioara,
Si din om bland ma transform intr-o fiara,
Si ca intr-o cusca ma zbat in delir,
Si nu mai suport, nu mai pot sa respir.

Te aud cum ma chemi la tine mereu.
Ma uit in oglinda si parca nu-s eu.
Si aud glasul tau intruna razand,
Si nu mai suport sa te stiu asteptand.

M-atragi spre pieire, m-atragi in mormant,
Precum o sirena cu-al ei magic cant.
O stea imi sopteste ca totu-i un gand,
Si nu mai suport, si incep ca sa plang.