ca un trabuc ieftin, aprins greșit
îmi decojești suflarea,
iei la puricat fiecare pieliță de viață
o crestezi, o însemnezi, o uiți

mai departe

elimini totul
de la căcat la excremente-
aceeași miasmă
umple ultima foaie
dintr-un carnet murdar, terminat,

gol

de amintiri, de iubiri uitate
jurate strâmb
la raze închise
ale unui soare încet, timid

bolnav

de la prea multă tequila
nici dicolfenac nu-ți trebe',
te speli în scrumieră
de la țigările

stinse

cu alt pahar de gin
vărsat din prea multă dragoste
pe un cactus lung, lung
ca fără termen de comparație,
sătul de la prea multe

metafore

ai înșirat în van
pe foile nescrise-n alb
neîntoarse de vânt
nesuflate, împaturite în hărtie

igienică

de dimineață, cu periuța de dinți
cu pastă de împrumut
ai umplut buzunarele și clanțele
și ultimul rând
care încă nu e gata

terminat.