Trecea la trap mărunt călărețul și calul,
trecea îmbrățișând cu copitele caldarâmul,
trecea cu nepăsarea navetistului nebărbierit,
sclavul aceluiași drum bătut de veacuri
și cei pe care uneori îi atingea cu umbra
aripelor sale îl simțeau trecând nepăsător
și se înfiorau. Vântul creștea printre ochiurile
gardului de sârmă cu lentoarea frunzișului
pe ramurile copacilor indiferenți și goi.
O mamă tânără trecea prin oaza înverzită
cu voluptatea cu care noaptea trece
prin grădinile înflorite, mlădie și neagră.
"Te iubesc" îi spuse păpușa vie,
rodul jocurilor dragi femeii, "te iubesc"
îi spuse rar și răspicat ca și cum ar fi recitat
o poezie despre verdeață și flori. Trecea,
mai ales pe lângă femeia tânără, la trap
mărunt călărețul și calul.