Sunt copii fericiți
adevărați prinți și zâne
la care părinți avuți
îndeplinesc dorințe fără nume,
unde jucăriile -s ignorate
iar joaca un capriciu,
ce trăiesc în palate
și unde au de toate
ce nu au griji
și doar dorinți
pentru care viața
e o plăcere,
viitor fără probleme
crescuți fără durere.

Sunt și copii obișnuiți
la care joaca-i o bucurie,
ce clădesc cu răbdare
castele de jucărie
unde viata -i un dar
plin de speranță
cu vise ce într-o zi
vor fi realitate,
ce merg la grădiniță
sau merg la școală
și-nvață cu perseverență
sunt mereu ocrotiți
și crescuți cu iubire
de oameni obișnuiți.

Sunt și copii nevoiași
unde viața e durere,
în lipsuri și neputinți
fără nici o plăcere
jucării nu sunt
iar hrana-i o problemă
umblă desculți
cerșind și împlorând
o bucată de pâine
sau o haină mai bună.
Oare cine -i vinovat
ce soarta haină
fac din copilărie
uneori o vină?