poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 747 .



vis
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [madia ]

2009-03-12  |     | 



În nopțile cu vise, când zâne umblă-ncet
Mă scutur de-așternuturi și-o iau tiptil călare
Pe-un armăsar de foc, năvalnic și deștept
Pe-a somnului alee, pe-a dorului cărare.

Și prin păduri de toamnă mă poartă pașii lui,
Văd ochi fircoși, în frunze se-aud ușoare glasuri.
În veșnicia nopții, copii ai nimănui
Se-adăpostesc sub coaste de timp închis în ceasuri.

De prin pădure vântul aleargă frunze-n zbor
Cu glasul lui de tubă nadejdi pe rând alungă,
Iar calul meu cel trainic ca gându-i de ușor
Și-n noapte se încurca o coamă gri și lungă.

Mi-e trupul strâns în ham, sufletu-n așteptare,
Cu ochiul de cărbune privesc negura-n față
“De te-ai trezi tu, lună, din alba-ti nepăsare
Scheletelor de arbori să le insufli viață!”

Mi-e inima în chingi, și-a calului strânsoare
Se simte tot mai aprig printre copacii goi
O grea singurătate se-adapă cu ardoare
Din pântecul de iarbă, de noapte și de foi.

Și dintr-o dată vuiet de spaimă se înalță,
Un hohot de femeie se varsă în văzduhuri,
Cu capete de morți copacii se încalță
Să joace mână-n mână cu diavoli și cu duhuri.

Cu crengile de oase se prind în jur și cântă,
Nimic nu mai e viață, e totul numai groază.
Deasupra de pădure sta luna goală, mută,
Cu ochiul ei de sticlă drăcescul dans veghează.

O vrăjitoare hâdă cu hribi amari în păr
Se leagănă pe-o creangă cu degete de iască
Și râsul ei isteric aleargă-asurzitor
Prin văgăuni de șarpe, în liniștea lumească.

Văpăi din ochi de foc aruncă în neștire,
Și calul meu nechează, se-ndoaie din spinare
Și nu mai stiu de mult de-i vis sau de-i simțire
Năpârci cu coadă verde blesteamă la picioare.

Hulește-n ceas târziu pădurea a pustiu,
Și luna stă de veghe cu fața-i selenară.
"Nu știi că tot ce noaptea-n pădure nu e viu,
De rogi tu luna, ea viața-n mort coboară?"

De lacrimi și de frică obrazul e brăzdat,
Și inima-mi tresare din visul de pădure,
De la icoana veche o candel-am luat
Ca să mă rog ca somnul îndată să mă fure.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!