Un suflet închis intr-un cerc descris de 2 inimi
În jur sunt masini,praf și doi câini se uită ciudat la mine
Eu te rog reține ,aici nu e bine, sunt prea puține lucruri de făcut
Așa că mă duc colo sus in munte să văd nopți pierdute prin fereastra spartă
Și cu un topor vreau ca să dobor primul pomișor care-mi iese-n cale,
Fie el mai mare să imi ia o zi fie el un fir ca să mă tot mir cât de repede se duce viața
Iarăsi dimineată,iarasi mă trezesc și cu-n gând ciudat la drum eu pornesc si cobor,ma duc,unde mai apuc
Intru fac un ceai:-Zahăr ai să-mi dai?
-Nu că sa pierdut,iarăși eu cobor pân'la scara 3 unde stă Andrei el si cu 2 zmei:bunica si bunicu,ce urât e timpul!
Confuz mă ridic,apa iau in gură,dar simnt gust de ceai -Zahar ai sa-mi dai?
-Nu am firmitură,l-ai pus tot in gură azi-noapte pe la 2
Eu vorbeam cu tine tu te faci că plouă,si un strop de rouă cade din mustață ca un fir de ață el se tot intinde și când mă atinge eu tresar usor ,fug in dormitor patul este gol pe jos doar namol urme mai micute de fete desculte ,le aud cum tipă sau doar râd ușor oricum nu mie dor.Mă simt ca un fulg ,gheața e ușoară,fulgii parcă zboară și în jurul meu am rămas doar eu .
Ceasul sună iară,mă trezesc ușor,ceaiul mă așteaptă dulce- acrisor,zâmbetul pe față,doar o nouă zi intr-o nouă viață Al meu suflet zburdă îmbrăcat in gheață.