Este noapte grea, adâncă,
Peste dealuri cad troiene,
Un lup urlă sus pe stâncă,
Fulgii ne sclipesc pe gene.

Zăpada-i prea afânată
Și ninge fără-ncetare,
Calc mărunt, merg încordată,
Să ajung cu bine-n vale.

Numai crivățul răzbate
Prin pădurea cea bătrână,
Ne împinge de la spate,
Iarna, codrului stăpână!

Căutăm drumul spre casă,
Nici cărarea nu se vede,
Așteptăm luna să iasă,
Dor îmi e de frunza verde!