motto: "unde îți sunt Doamne pionii?"


Partea I - "Dimineața"

Pentru mine raiul
era in fiecare zi
când în fiecare dimineață
pleopele-mi erau ispitite
încet, încet să se deschidă
de mirosul rafinat al cafelei.
"Iubitule, poftim, am făcut preferata ta,
cafeaua sărată.", șoptește ea zâmbind,
cu chipul angelic.
Insă, astăzi ceasul din mers se oprește.
"Iubitule, știu că altarul ne-a legat doar pe viață,
până ce moartea ne va despărți,
însă durerea ce mă apasă nu-mi permite
a continua fără tine această viață.",
ș-apoi încet, încet în brațele mele
otrava o stoarce de viață.

Îl blestem pe cel care m-a făcut să cred
in suflete pereche,
blestem ziua în care am început să cred
in suflete pereche.

Printre lacrimi îi șoptesc
"Bine ai venit în haos iubito.
În acest loc sufletele pereche nu există.
În acest loc androginul iși pierde jumătatea.
În acest loc suntem pedepsiți pt păcatele noastre.
În acest loc destinul își face simțită apariția,
iar al tău destin spre iad te conduce,
iar al meu destin spre rai mă conduce."
Oare dumnezeu ne mai iubește?


Partea a II-a - "La lasărea întunericului"

Timpul pe nesimțite trece, iar asupra noastră
de mult amprenta nu și-o mai lasă.
Timpul pe nesimțite trece, iar Pământul
este lipsit de orice urma de viață.
Peste tot intunericul pânza și-o țese.

Ziua cea din urmă ne-a ajuns... din urmă.

Blestem primul înger, blestem prima trâmbiță,
căci el, ea reprezintă începutul sfârșitului.
Blestem calul cel alb ce cu mândrie poartă pe a sa șa
pe cel ce se numește Credincios și Adevărat,
căci el reprezintă începutul războiului.
Războiul dintre îngeri și demoni.
Războiul ce ne contestă umanitatea.
Războiul ce ne contestă dragostea.
Războiul în care un înger
de un demon omorât se lasă.

"Decât să trăiesc veșnic înrobit în această
preaslăvită lume,
prefer să fiu pionul dragostei.
Asa că iubito te rog, te rog
nu ezita in a mă ucide, nu ezita
pentru că nici eu nu am ezitat,
când destinul tău te-a trimis in iad." Șah mat.
Oare Dumnezeu chiar ne iubește?