Drumul către libertate
trece printr-un lung surghiun,
Ploile aduc dezastrul
chiar în noaptea de ajun,
Mâine o să fie bine,
mâine fi-vom nesupuși,
Vom fi noi în toată firea,
nu un teatru de păpuși.

Azi e ultima zvâcnire
a trecutului din noi,
În această noapte sfântă
ne vom înnoi prin ploi.
Punând umăr lângă umăr
și cuvânt lângă cuvânt,
Vine vremea regăsirii
pasului ce ne-a fost frânt.

Focul zilelor de vară
curăți-va tot ce-i rău,
Să rămânem totdeauna:
tu a mea și eu al tău,
Pe deasupra de convulsii,
pe deasupra de idei,
Te-aș alege totdeauna
dintre sute de femei.

Pot privi din nou la stele,
pot chiar bântui prin cer,
Știu că-mi e deschisă calea
viitorului prosper,
Nu mi-e frică nici de moarte,
știu că sunt învingător,
Mâine-am să te duc, iubito,
pe tărâmul viselor.

Mâine lumea va-nțelege
că ce-a fost nu va mai fi,
Am știut găsi o cale
de-a fi noi și-a ne iubi.
Adevărul nu se lasă,
chiar de orișice, învins,
Cartea vieții se tot scrie,
mai e mult pân' la cuprins.

Pregătește-te, iubito,
pasul nu va fi prea greu,
Încă-odată, și-ncă-odată,
vom fi numai tu și eu,
Tot ce se va vrea-mpotrivă
va fi mâine dispărut,
Vom renaște din cenușă
lăsând restul în trecut.

Va fi poate chiar furtună,
din senin, în miez de zi,
Să putem să rupem lanțul
ce încearcă-a ne robi,
Însă lacrimile noastre
ne vor ridica spre cer,
Mâine va fi ziua sfântă,
mâine ne va fi reper.
05.09.08