Sunt pictor!
Și m-am exilat într-o chilie...
Mi-a fost teamă când mi-am văzut viața
Prinzând contururi colorate
Pe semințe de mandragoră.
Înnebunisem!
Da, cu siguranță înnebunisem!
Apocalipsa se scria dinaintea mea
Cu mâinile mele mânjite de sânge,
Cu mâinile voastre mânjite de sânge,
De sânge de vise...!
Sunt pictor!
Și m-am exilat într-o chilie precreștină
când moartea mă trăgea spre ea,
când în răstimpuri întrezăream
gloanțe spărgându-mi țeasta!...
când purtam în mine,
ca pe un rod monstruos al imaginației,
Timpul,
Timpul ce-mi rostea obsedant numele.

Stau ascuns după o stâncă
Și încă sunt pictor!