liniile care se trag sunt linii greu de tras
ochii care le văd înfruntă misterul cu tenacitatea
vânturilor vestice mâine cocorii își vor înălța
predilecțiile pentru aceste ritmuri,
pentru închipuirile asimetrice în vârfuri de
țeapă în căderea
singulară
a
tâmplelor
pe malurile somnului interzis.
iată-mă aici. în ultrastructura formalității
spirituale-mi spui atâta timp cât ești Soare n-ai
nevoie de umbră
relativitatea întunericului e o posibilitate reala
pentru a evita umbra stelelor călătoriile din
miezul nopții sunt sinteza lor disperată.
ochii tăi. anorganici aștern somnul ating ecuațiile
creierului meu intelectualist simt retragerea
în umbră a retinei zona intransingentă a libertății
fermentează în crucea de pe cochilia de sus atriul
stâng fierbe în nuanțe solare timpul
de care n-am nevoie pentru a trage o linie