cerc ne dansează în inimă
flori săgetate de zâmbet
unit cu celălalt capăt al minunării
că sunt petală din tine și cred
că lumina ce-mi trece prin zid
e rouă desculță
la nunta cu îngeri

timpul se rostogolește prin noi
cu sunet de amforă
inima nu mai știe de frig
de culori sau de mine
încrustat în toate sunt
cu liniile forfecând anotimpul ce vine
extaz dezvelit de ruga cea albă

trec peste mine
mă calc in picioare
cu pașii tăi dans
egal cu amintirea unui curcubeu
despre viață
trec dincolo
unde lumina se topește încet

mai încet decât noi între noi
fără lacrimi