poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-04-02 | |
Îmi alătur ființa,
rândurilor șerpuite, ce-și așteaptă sentința. Voi rămâne, înrădăcinat, în aceste câmpuri pustiite, să-mi privesc peste zacere, cu ochii lungi, încoronați, de cearcane? Voi fi condamnat, la aceea lume, de robi, înlănțuiți de propriile lor fapte? Aceste holuri, îmbrăcate în negură și plânsete de teamă, sunt carcere, aruncate în neant. Ești liber să cazi, în libertate. Îmi alătur ființa,, celor ce au pășit, fără a ști, peste trupul pruncului etern. Nu-mi dau crezare minții și-mi asum pedeapsa cuvenită. De amintire, o să-mi fie milă, și-am s-o las in viață, căci sunt la fel de neputincios, și de pământean, ca orice mort de aici. Și ne-am ridicat, de sub băncile mânjite, De miile de suflete spălate, și ne-am ascultat sentința. N-am fost iertat, și M-a trimis, înapoi, să mă înfrupt din suferință și să mă ung cu răni de păcat. Mi-am alăturat ființa, muritorilor veșnici și m-am născut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate