Culegem iubiri în ritmuri pedante,
Cuvinte rostim scăldate în lacrimi,
Tăcerea ne-ngână calm și ușor,
Lumina ne scaldă iubirea în somn.

Misterul ne-așteaptă în noaptea tăcută
Prin frunze de toamne ce nu ne ascultă,
Iubirea se-nalță la stele și nori
Privind nemurirea pe roua de flori.

Fără iubire pe gură mi-e frig,
Rechem fericirea și clipa o strig,
Absurdă formulă din floare rămasă
Rămâne acum o dragoste-a noastră.

Lacrima tandră doare în ploi,
Clipa și ora, măsuri n-au în noi,
Destinul e singur, străin și nebun,
Rătăcind între mine, și cer, și pământ.

Timpul trăiește prin vise și flori,
Visăm anotimpuri cu soare în noi,
Călcăm fericirea aceasta de mâine
Cu trenuri ce pleacă în mine și lume.

Clipe fugare, imagini, zăpezi
Acoperă lin amintirea în crez,
Trenuri fugare cu clipe himere
Se plimbă tăcute prin vise și stele.

Timpul pios tristețea alungă,
Poemul visat se scrie în lună,
Iubite, nu-l vezi, gândind împreună
Tăcerea și toamna ce ne îngână.

Prin clipele vagi, zâmbind fericit,
Frigul renaște tăcut dar ferit
De lacrimi și vise ce pleacă și dor,
Cu umede rânduri ce-ascultă ușor.

Culegem iubiri în ritmuri pedante,
Cuvinte rostim scăldate în lacrimi,
Tăcerea ne-ngână calm și ușor,
Lumina ne scaldă iubirea în somn.