Drajii mei, dă la o vreme cred că șciț că traba-i groasă:
Cineretu' nu măi are ăia șapce ani d-acasă!...
Șî m-ar plașe să fiu dascăl, să le dau la fișcecare,
La narozî ășcia cineri, câce-un patru la purtare!

Ascultațî-mă pă mine, vreu să șcie az' tot natu'
Că d-o vreme cineretu fașe dă rușâne satu'.
Nu vă zâc nișio minșiună, să vegeț șe întamplare
Am pațât în vara asta, dă Sântămăria Mare.

Că m-am dus dă gimineața, pântru-așa, v-un șeas o două
Să mă rog ca tot creșcinu' la bisărica a nouă.
Și m-am tras măi la o parce, ca tot omu' al cumince,
Să ascult cum să cuvine șe ne zâșe dom' părince.

Când colo, să vez' comege: uice-așa, în graba mare
Un copil să bagă-nuntru dohănind dântr-o țâgare!
Am rămas ca prostu-n ploaie șî d-așa o grozăvie
M-or scăpat pă jios Pleiboiu șî uiaga dă răchie!