- lui G . E -
Zîmbete calde se zbat între sens și non-sens
Copil fără de cuget , supus necredinței
Mă-ndrept către aceiași martiri de lumini
Să te caut prin fulgerele ființei .

Și mă zbat între vis și real , în sînge să-mi las jurămîntul
Copilul de ieri ce-a pierit
Azi iși sapă cuminte mormîntul .

Sunt zeul ce fuge
Să dezgroape ființa de ceară
Să îngroape neființa de cleștar …
Să –și mănînce uitarea și să moară .

Copilul din mine te caută – copil de ieri ce-ai fost și tu –
Să te întrebe unde i-ai lăsat jucăria .
Să te mîngîie cînd plîngi pentru că
Mașinuței tale I s-a rupt vecia .

n-ai cum să înțelegi ?
nici nu-ți cer …
norii s-au umplut deja … stă să plouă …
iar pe obrajii copilului din mine
deja s-a pornit ploaia …
în timp ce tu rîzi ….
Agonie !!!
( 28 febr 2008 )