Epavele naturii zac moarte în grădină,
Schelete dezgolite sub gheață au odihnă,
Soarele fără putere lucește obosit,
Căci din lupta grea cu iarna,se simte biruit.

Canafi de gheață-s ca dantelă sub acoperiș,
Hornuri fumegă alene și parcă pe furiș.
Zăpada-n ape se adună,într-un ritm mocnit,
Larma satului răsună ca-n stupul domolit.

Câinele se încălzește cu botul pe labe,
Pisica-și spală tacticos ghearele ei albe,
Găinile se ciugulesc, să se încălzească,
Porcul s-a întins la soare,încercând să crească.

Vițelul ar zburda prin curte, dar este legat,
Vaca pufnește prin iesle cu aer supărat.
Prichindei formează grupuri cu larmă nebună,
Încercînd diverse șotii la cale să pună.

Oamenii își află rostul după a lor vârstă,
Doar preocupări minore prin curte există.
Prin case își fac drum, căldura să o fure,
Gândind că iarna-i grea și lemnele-n pădure.