poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-06 | |
Întregii lumi mă-nclin
Capul mi-l plec și-ncet suspin... Floare-n fereastră atinsă de venin Încet, tăcut...mă sting, trăind Mă tăvălesc în jar de dorul tău. Dar rănile mi-s reci și nu mă dor... Transpus de depărtare într-un punct Mă pregătesc să cad zburând Mi-s ochii grei și cam închiși Mă pregătesc să dorm, și-n vis Să te sărut cu aburi de pământ încins Și cu ale mării valuri să te sting Etern nisip scăldat de ploi, mărunt tocat de-al vieții sec tumult si vânt Actor nebun, cu rol improvizat de prea mult timp Mă pierd în lume și mor încet zâmbind Cu lanțuri sufocat nu pot rosti cuvânt Și-atunci aleg să pier, tăcând Și urlu ca un câine trist și mut cu vorbele 'nghețate-n piept tânjind la tot ce-i viata, Dumnezeu, iubire tu... Nepieritor, întors în sine cred... Sunt eu... Soare, răspunde-mi! unde te-ai ascuns? De-i fața întunecată ca un scrum De norii grei, căci cu speranța dorm La fața mea-necat în pace, mântuire și Iubire Să regăsesc în vis iar tumultul ce ieri Mă făcea să simt atât de bine...că trăiesc Acum caut atent o mijlocire între lumi Un purgatoriu cald...și plin de strălucire S-adun și focul și marea la un loc Să-i fac altar din vânt, lui Dumnezeu... Dupa atâta timp să mă închin iar Lui si bucurie să-ncoltească-n ochi Cad în genunchi, și-mi lipesc capul de pământ Nedemn de mila Lui, îi jur credință, venerând Și nu mă mint și nici nu mă răzbun Ca orice palmă ce-o primesc cântând... și întorc și celălalt obraz... Atotputernicia Lui alina orice drum Oricat de greu și dur ar fi Mă înalț ca umbra cerului spunand raul s-a terminat... acum e numai bun. Sunt EU acum Noul meu început...ca o partitură... Iar corul de îngeri ce-mi cântă dorul... Îți seamănă atât de bine... minunea mea...dumnezeire! Căci fericirea mi-am găsit în flori mă plec cu ele iar întregii lumi Schimbat, transfigurat căci am găsit cu greu o sursă să respir din nou Acum nu mă mai tremură nimic, Nimic nu mă mai mișca din calea ce-am găsit am totul...dar in acelasi timp... nu am nimic. Mihai Paun 30.04.2007
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate