Viața noastră-i bocet în pântecul urgiei
Cocon de neputință, copac bolnav de fum
Hieratică durere, mireasmă de-ntuneric
Troiță abandonată în trupuri de morminte, ce numele ne-ascund
Prin carnea noastră stearpă scoarța de sânge urcă
În zările bolnave cu creștetu-n furtuni
ÃŽndoliate cetini ard pe obrazul vremii
Inelul de logodnă pe tâmple zace-n scrum
Tu, pasăre de ceară, prietena minciunii,
Amanta clipei fade, flacără în ninsori,
Degeaba-mi ceri iertare, inima mea-i o rană
Ce nu-și găsește trupul
În ora prea bătrână căzută în genunchi.