Pe malul râului ce curge șopotind
Pe lângă gradina casei părintești,
Mă așez in zori de zi,privind
Imagini ce par desprinse din povești.

Sub salcia ce stă sub mal de strajă
Ca o fecioară cu părul despletit,
Curg apele,domol ca-ntr-o vrajă
Și murmură un cântec,abia auzit.

Cât pot cuprinde zarea cu ochii
Strălucește roua pe frumze de smarald
Ca pe a Ilenei-Cosânzene rochii
Stropi multicolori de diamant.

Un voal de ceață,imaculată
Răsfiră pe deasupra luncii,vantul,
Ca o perdea de nouri aninată
Ce uneste cerul cu pământul

Murmură lunca-n adiere de vânt,
E pace și-i liniște adâncă
De parc-ar fi coborât raiul pe pământ
Și s-ar fi strămutat aici,in luncă

...Deodată,treziți de duhuri nevăzute
Ce vraja luncii încearcă să o fure,
Cântă,în sat,cocoșii pe întrecute
Și le răspunde cucul din pădure

Ciripesc păsările in cuiburile lor,
Una-alteia dându-și binețe
Și se înfiripează în luncă un cor
De-o neasemuită frumusețe.

...Se înroșește zarea dintr-o dată
De parc-ar fi luat foc pădurile
Și de după culme,se arată
Un disc imens de aur,Soarele

Lumina-i blândă lunca o sărută
O-nvăluie în sclipiri diamantine,
Perdeaua de ceață se face nevăzută
Și par de-argint undele cristaline...

Orăcăie brotacii verzi pe mal,
Sar peștii vreo lăcustă să inhațe,
Se-aud triluri de mierle de pe deal
Și agale vin spre râu cârduri de rațe.

Din râu se adapă un curcubeu
Ce întreaga luncă o înconjoară
Un colț de rai creat de Dumnezeu,
În care viața lin se desfășoară

Sub salcia pletoasă încremenit,
Privesc minunile naturii sfinte,
De-atâta măreție mă simt copleșit
Și fericirea să-mi exprim,nu am cuvinte

Cu gândurile duse in depărtare
Uit unde mă aflu și chiar cine sunt eu...
Tresar speriat când aud chemarea
Ce mă smulge brusc din universul meu.