Iarna este grea si aspra,viscolul nu inceteaza
Oamenii-si pierd vremea-n casa,stau la geamuri si ofteaza
Vara pribegeste-n lume; unde este? -nu se stie!
O fi dusa hat-departe,prin Sahara cea pustie.
Codrul urla si se zbate,tipa viforul salbatic,
Visand zile insorite,doarme ursul singuratic.
Insusi lupul sta cuminte,nu mai iese-n miez de noapte,
Pe sub pietre slefuite,dorm izvoare inghetate.
Langa lacul ca oglinda,e o casa cu chirpici
Nu mai are toata tinda,e surpata ici si ici.
Si-n odaia-ntunecoasa,mirosind a deditel,

Locuieste baba Lina,cu mosneagul ei ,Ionel.
Acum sunt singuri in casa,toata lumea i-a uitat
N-a venit nimeni sa-i vada, de cand au cazut la pat!
Copiii-s plecati departe,au cu totii rostul lor
N-au mai fost de mult pe-acasa,de parinti nu le e dor.
Ei sunt oameni cu probleme,isi vad de treaba cuminti,
Rar isi mai aduc aminte ,de batranii lor parinti.
S-au ajuns si o duc bine,sunt oameni cu multa stare
N-au grija zilei de maine,nu duc lipsa de mancare.
Mijlociul este doctor,iar cel mic e deputat;
Fratiorul cel mai mare - un ilustru avocat!
Nu stiu ca-n odaia mica,mirosind a deditei
Stau parintii lor,sarmanii,rebegiti si vai de ei!
Numai inima lor stie cat amar ii inconjoara,
Cat li-i viata de pustie si ce jale ii doboara.
Nu exista o fiinta sa-i mangaie ,iubitoare,
Nici un glas duios nu-ntreba;-,,ce mai faceti,ce va doare?"
...........................................................
Ziua ,repede se duce,noaptea-ncet,incet se lasa,
Bietii n-au o lumanare si nici bani nu au in casa!
Si-i atat amar pe dansii,n-au un pic de ajutor,
Stau doar ei cu suferinta si cu gemetele lor.
Isi privesc tacuti suflarea,si-ale iernii flori maestre,
Nu atarna doar in ramuri,acum sunt si la ferestre.
O,voi necajiti batrani!O,voi fara de noroc!
Ce veti face iarna asa ,fara soba ,fara foc?
Arsi de ger si rupti de foame,stau chirciti in dormitor,
Lacrimand cu lacrimi sfinte,se gandesc la fiii lor.
Le-au trimis vorba,sarmanii,degeaba i-au asteptat
N-a venit nimeni sa-i vada,nici acum,cazuti la pat!
Stau cu inima-mpietria ,fara vlaga,fara viata,
Se strang unul langa altul,reci,ca florile de gheate!
...........................................................
Peste lume cerul doarme,totu-i linistit afara
Numai fulgii de zapada,pe pamanturi se coboara
Printre crengile-nghetate,nici un murmur - doar tacere
Pacea s-a intins in casa ,peste stinsii in durere!
............................................................
Viata grea are sarmanul,la el nimeni nu mai vine,
N-are cine sa-l jeleasca,n-are cine sa-l aline!