Din nou Crăciunul fără tine,
Un dor imens, măicuță-mi vine,
Și strălucirea sărbătorii de-altă dată
O vreau iar înapoi cu tine-odata!
Și pregătiri, cu prăjituri și cozonac,
Eu tot încerc, ca tine nu pot să le fac;
Nu-mi ies așa de dulci și bune,
Că nu sunt, mamă, de la tine.
De-aș mânca doar pâine și cu sare
Mi s-ar părea că-i sărbătoare!
Colindele-ar suna mai bine,
De-ai fi, măicuță-aici cu mine.
Și mă trezesc ades în noapte,
Parcă aud a tale șoapte;
Și ce n-aș da, măicuță, să fiu iară,
Copilul tău cel vesel de-odinioară!
Nu știu o, mamă, de ce greu îmi vine,
Să mă despart de tot de tine,
Căci mă gândesc, e drept, că azi mai rar
Ce bine-ar fi, o zi să te mai văd măcar.
Și nu știu dacă spusu-ți-am eu ție;
Că te-oi purta în gând o veșnicie.
Nu știu dac-ai știut tu cât de tare,
Viața fără tine, mamă, doare.

15.12.2005