~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Arzând ca faclele din smoală
M-am înșelat ca orice muritor,
Duceam în mine noua boală
Abuzul de cuvinte fără spor.
***
M-am liniștit și în tăcere
Ironii am strâns și pentru alții,
Hămesit de falsa mea plăcere
Inima mi-am frânt-o în durere.
***
Ce a mai rămas e numărat
Ce este totu-i cântărit,
Între vis și adevărat
Nu știm ce e de-mpărțit.
***
Va veni suprema pace
În care vom dormi de veci,
Va fi sfârșitul, n-ai ce face
În jurul nostru cripte reci.
***
În lumea asta totuși mică
Fac declarații, îndrăznesc.
De ce să-mi fie frică?
Vreau să se știe că iubesc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
-Petia -August – 1964
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Amurgul moderat-2004
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~