iubito de la capătul lumii
mă privești cu ochii aceștia cifrați
sperând să-mi rotesc degetele în jurul chipului tău
făcând un mic număr de scamatorie
un vârtej care să-ți mângâie pleoapele
deschizând porțile ferecate ale urechilor
te trag de părul plastic cârlionțat vino mai aproape fată nărăvașă
îți scot și limba metalică din gură să te aud mai cu putere
că de nu formez 767 – S.O.S. – strigând după ajutor
salvați sufletele noastre mute

tu-ți uzi plantele
vorbești nițel cu ele au fost singure toată săptămâna
prepari ciuperci la grătar cu brânză, mărar, după aceea mai citești ceva
eu sunt în junglă un leuț – coamă zburlită
plin de scaieți (tu crezi secrete) mă-nțeapă, n-are cine să-i scoată
rămân o fiară neîmblânzită
fug într-o peșteră, ghearele zgârie pereții de durere
și apare închipuirea unei iubite de la capătul lumii
o leoaică singură și nefericită

ea seamănă cu mine, este ca mine, am văzut-o cândva
într-o lume abandonată în care m-am întors pentru o clipă
am avut infinitul negru și dulce în fața mea mască
(de uimire, nu de fetească sau de-o minciună strict masculină)
i-am simțit fiorul de la cap până la coada ce-a rămas certă
rotindu-se-n lumea inertă precum un avion cu elice
striga: ia-mă și pe mine-n zbor!
uite așa am rămas cu ochii albaștri fixând cerul
dorința sa animalică mi-a descătușat tot misterul
am murit lent dansând striptease un melc fără cochilie

iubito de la capătul lumii
îți spun adio, m-arunc în jungla asta să pun stăpânire pe toate felinele
să nu mă transform într-un șoricel, dar să știi
în inima mea va rămâne mereu un colțișor verde
foișorul nostru în care ne vom retrage-n iubire
un paradis numit speranță
și amintire