mă aflu în locul/ de unde
ai plecat ori încă nu ai ajuns
vecinii de pe-aici sunt cumsecade/ toți purtăm în inimă
așteptarea cuiva
nu ni se citește nimic pe față
ne salutăm într-un ceremonial de rutină
nu întrebăm cât mai e de așteptat
aceste adevăruri amânate sunt coastele rupte ale unui timp infirm
de-asta cred că fericirea miroase a boală de la o poștă

am hotărât că eu voi fi femeia ta
nu mai stau aproape de cei fericiți
geometrical end globalisation
după cum nici de morți nu-mi place să m-apropii
recunosc versiunea nebuniei de a crede / aerul abulic strecurat prin masca ei de oxigen

cineava aruncă frânghia/ ar trebui să sar
lungindu-mi figura pentru a înțelege cum să înfrunt
o limită/ un punct de reper
depășirea limitei/ iată esența
eu și vecinii de pe-aici despre care am hotărât că sunt cumsecade
aștepăm cu ușile la perete cu ferestrele deschise
alter-egoul fără de care fericirea miroase a dezinfectant/ bun
pentru lungile coridoare din noi

suntem cazuri deja clasate
jafuri cu autor necunoscut crime în serie din catastifele
unui dumnezeu justițiar pe apucate
totul între zidurile anistorice ale ghinionului de-a crede
că ne-am născut anume pentru a completa o singură ființă din univers
mila privitorilor e un bonus/ indiferența cerului/ un atentat
așteptarea la nesfârșit/ o bacterie ucigașă
nu-mi pasă dacă lumea înseamnă doar voință și reprezentare
contează starea de contemplație/ faptul că n-am învățat să te înlocuiesc

zilele care mi-au mai rămas
multe/ puține
sunt un baldachin pe care se leagănă umbra ta
și mâna care leagănă baldachinul
nu este cumva chiar mâna mea?