anii sunt flori pe ram
mai iei câte-un diazepam
fluturi câte-o batistă de dor
în zbor trec cele mai frumoase
clipe timpule principe tu nu mai gândești
ne zorești și dai bice la boi
câți dintre noi
au stat în jug fără belșug întuneric și-n câmp
să rodească vița noastră
dumnezeiască

anii îmi vin dau năvală nu știu dacă de boală
de suspin venin ori târâtoare de dat la foale
vremurile sunt suspine
de le auzi nu convine însă mai comod este
să faci un nod tristeților postfețelor
nu însă profeților e rost de post de înțelegere și
prelegere pentru iubire

vin către tine anule cârlanule
crezi că mă îndupleci să dau bir cu fugiții
hai du-te-n timp nimb să nu fac vreun schimb de atitudine

în plenitudine sunt eu și
Dumnezeu