corăbii de lumină trec pe ape
şi-i luna printre stele la timonă
un căpitan pe punte vise-ordonă
trezit încumet basm tăceri să sape.

pe chipul tău cel alb ca de madonă
un sacru-aduc la liniştii agape
dureri de lut devreme să îngroape
mi-e nalta slavă încă minionă.

de-un câine zarva de a fi mi-o latră
mă adâncesc mai tare în poveşti
dar Doamne, mi-e Credinţa idolatră.

chiar tu, femeie, ca nălucă eşti
doar fum ieşind din a ţigării vatră
aştept de la un cer de ziuă veşti.