Când zici război, zici moarte, zici beznă, nimicire -
Când toate-s mari ruine și pierderi, fum și sânge.
Atunci pământul geme sub marșuri de oștire,
Atunci cerul e-n flăcări și-n jur natura plânge...

E-un iad cumplit războiul, cu victime în serii,
Cu haos și distrugeri, cu despărțiri eterne.
Când mame-și pierd copiii - morți și răniți puzderii -
C-așa-i dorința celor demonici din guverne.

Iar de-i război atomic, viața planetei piere,
Nici urmă de cultură pe Terra nu rămâne:
Globul terestru-ajunge ca la-nceput de era
Civilizații 'nalte vor arde sub țărâne...

De-aceea omenirea lucidă vrea doar pace,
Căci ea e bucurie și liniște, splendoare;
Pacea e armonie, un zbor suprem ce place,
Pacea-i iubire sfântă, zidiri impunătoare.

Natura-ntreagă-n pace, sub soare blând tresaltă,
Popoarele creează și cântă înfrățite,
Li-s visele unite stimându-se laolaltă,
Fiece zi aduce vești bune, mult dorite.

Nu tot așa se-ntâmplă în vremea cea de față,
Când noi demoni din umbră, scăldați în miliarde,
Vor iar războiul care distruge orice viață -
Dar... știm că Domnul vine ! Și-atunci cei răi vor arde!

Glen Ellyn, 18 iunie 2024