scot la lumină amintiri despre noi,
să nu-ți simt lipsa o cruntă durere,
parcă retrăiesc seri de vară în doi,
cu mângâieri dulci ca picurii de miere.

îmi amintesc de nopți în brațele tale,
cu tandre șoapte consolidând iubirea,
mâinile tale ca niște fine petale,
mi-au desenat pe buze fericirea.

i-am creat un monument iubirii noastre,
cu credință neștirbiță și cuvinte de aur,
liber se înalță în sfere solare albastre
și toate amintirile le port sublim tezaur.

dorul înaripat te caută necontenit,
să știi că eu te voi iubi la infinit.