*

Îți dau la o parte buclele și se face alt timp,

însă, totul va rămâne consemnat doar în anexă,

știi și tu, e-așa simplu să faci paradă de intimități

pentru gustul comun de mult pervertit,

prefer să dau sugestiei ce-i al sugestiei,

nu cade cioara din vârful parului decât înlemnită de frig.

De ce să ne jucăm de-a spânzurătoarea chiar în casa spânzuratului?

De ce să ne sprijinim în cioturi textuale mărunte,

când am putea să-i dăm Cezarei ce-i al Cezarei

și lui Ieronim ce-i al lui Ieronim?

*

Până la anexă, vom trece prin foc toate castanele

încasate de naratorul ăsta insolent,

poate vor pocni tot în capul său,

mâinile noastre fiind ocupate, având alte priorități.

Caut un bandaj - ia-l de unde nu-i -

am uitat că l-am consumat pentru alte suflete neregăsite.

Găsesc niște înflorituri de cuvânt (gata de germinare)

chiar în coaja unei răni mai vechi,

bonus, o întrebare crescută în mediu salin

(din păcate pentru mulți, exclus consumul de sare).

*

Ar mai fi fost și altele să-ți zic,

dar, uite, se-apropie anexa cu pași săltăreți,

prioritățile noastre zac în subiectivitatea lor nerezonabilă,

uneori, vin la momentul oportun,

alteori, ocupă în mod abuziv parcela,

iar castanele vor cădea oricum,

pentru ele există alte priorități de toamnă,

noi, cu gândul și cuvântul, după cum dorește vântul.

• M-aș face un foc târziu să te-ncălzesc de departe,

dar, uite, anexa dă în clocot, trebuie s-o introduc în scenă.

Anexă

Au dat florile-n extaz.

(Să nu facem mare caz,

de n-ai ceapă, consumi praz

sau fumezi că-ți e necaz

după buclele de timp

rătăcite în Olimp,

dacă nu, găsești în schimb

timp destul ca să te plimbi.)