umbră, vis, aproape existență
dragostea risipită dimineața
cum ceața de soarele fără milă
creangă aplecată la pământ
mângâind frunza moartă
aproape plâns, aproape înviere
aproape muzică

copilărie deghizată într-un bătrân
mergând pe aleile dorului
ziua tăiată în trei felii subțiri de speranță
mâna întinsă ca un fum peste case
crini de gheață sub aripile
unui vultur pleșuv
aproape zbor, aproape atingere

dangătul unui clopot
în jungla luxuriantă a sângelui
vântul ca o cascadă de șoapte
prăbușindu-se peste tăcerea adâncă
sărut ofilit în glastra buzelor
dragoste sfâșiată de ghearele timpului
aproape cuvânt, aproape poezie

amintiri ca oamenii-n peșteri
gânduri mocnind sub păduri de cenușă
privire ridicată la cer
cum lampionul în întunericul nopții
unghia lunii înfiptă în carnea iluziei
o stea căzătoare rostogolindu-se
ca un cap decapitat
aproape răspuns la întrebările fără răspuns
aproape fruct pe creanga misterului
aproape miracol, aproape veșnicie