mărturisirea iubirii e o piatră tăiată în două,
mărturisesc jumătatea mea
cealaltă e a unei femei ce mă instigă la dor
zările sunt parfumate cu ea
uneori le striveşte şi îmi vine-n oglindă
de fiecare dată pleacă de acolo cu un prunc în maţe
acela o învaţă un altfel de amor
de nor iubindu-şi ploaia
când pleacă din ea laptele ei îi părăseşte sânul
ca într-o gură de pământ ce suge apele cerului

sângele jumătăţii mele de piatră irigă inima singurătăţii
dureros se naşte-n alean
piatra tăiată e un trup de pasăre împăiată
ce desparte aripile vii
desprinse de trup, împerechindu-se în mărturisirea iubirii
şi într-o carne de zbor

piatra tăiată e în fiecare om
fiecare existenţă e o dublură a cheii de la uşa iubirii
acolo se naşte şi ură şi agonie
că înger nu poate fi fără drac
îngerii însă nu cunoasc înjumătăţirea aripilor
şi sunt flori şi nu pietre
doar că pe tulpina lor cresc spinii de demon

după deces orice om devine rădăcină de înger
cu lutu-n pământ şi seva sufletului a parfuma în corolă

piatra tăiată iubeşte în două locuri