Îmi ești gând purtat în noapte
Când cu greu eu pot să dorm
Pot auzi ale tale șoapte..
La urechea mea, când nu am somn.

Îmi ești vers în poezie
Și cerneala din stilou,
Speranța e încă vie
Speranța c-o să mă iubești din nou.

De ce ești așa de rece?
Când tu știi că ard de dor..
Dor și ură, dar ura-mi trece
Deși m-ai lăsat fără aripi de zbor.

De ce să pari nepăsător?
Când știi că te aștept la fereastră
Nu mai e lumea ta de visător?
Nu..nici a ta, dar nici a noastră.

Tu continui să-mi fi muză
Dar nopțile…acum sunt reci
Însă acest fapt mă amuză,
Faptul că am acceptat că pleci.

O să-mi dorm nopțile
Să uit că poate mă iubești
Ambii ne vom accepta sorțile
O să uit ce obișnuiai să-mi șoptești.

Fereastra-i închisă acum, să știi
N-o sa mă mai întreb dacă ești bine
Acum știu că dacă o să vii
Eu nu o să mai plec cu tine.