la răspântie de drumuri este visul
urcă Golgota cu crucea cea grea
ajută-mă Doamne să ocolesc abisul
care se tot cască înaintea mea.

sunt transfigurată de noaptea albastră
stelele își ning lumina blândă și suavă
freamăt ca floarea plantată în glastră
aștept zorii veseli coborâti din slavă.

viziuni în lumină înseninează timpul
simțiri vibrează în ochii care plâng
speranțe și convingeri străbat anotimpul
gânduri de împlinire ca roadele se strâng.

se scurge universul în mine în pocale
sufletul se dezleagă de lanțuri abisale.