poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1012 .



Schițe pentru o vară
poezie [ ]
din vol. Poezii (Cele mai frumoase poezii) 1963

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Giorgios_Seferis ]

2019-03-01  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Valuri înflorite și munții la apusul
lunii;
marea piatră alături de nopali
și asfodele;
urciorul care nu vroia să sece odată cu
ziua
și patul întins între chiparoși
și părul tău
de aur; constelația Lebedei și steaua
aceea – Aldebaran.

Mi-am păstrat viața, mi-am păstrat viața călătorind
printre arbori galbeni și pantele
ploii
în locuri tăcute, podite cu foi de
fag.
Nici un foc pe culmi; se așterne seara.
Mi-am păstrat viața; pe mâna-ți stângă, o linie:
și-o zgârietură la genunchi; mai dăinuie
pe nisipul verii trecute, mai dăinuie
unde vântul de nord a vuit și eu aud
vocea străină lângă lacul înghețat?
Fețele ce le văd nu întreabă, nici femeia
care umblă plecată alăptându-și copilul.
Urc munții; poiene vineții,
ninsa
câmpie, câmpia până-n zare; nimic nu
întreabă,
nici timpul zăvorât în biserici scunde,
nici mâinile-ntinse ca să caute și nici
drumurile.
Mi-am păstrat viața, șușotind prin imensa
liniște.
Nici vorbi nu mai știu, nici gândi; simple șoapte
ca respirația chiparosului în noaptea aceea,
ca vocea umană a mării pe pietre,
noaptea,
și amintirea vocii tale spunând: „Fericire”.

Închid ochii și caut secretul loc
unde apele întâlnesc sub gheață surâdul mării,
închisele
fântâni, pipăind
cu venele mele acele vene
care-mi scapă
unde-ncetează florile de apă și acest
om
ce pășește orb pe zăpada tăcerii.
Mi-am păstrat viața, cu el căutând apa
ce te atinge ușor,
picături mari pe frunzele verzi, pe
fața ta
în grădina pustie, picături în bazinul mut
găsind o lebădă moartă în dalbele-i
aripi,
arbori vii și ochii tăi ațintiți.

Acest drum n-are capăt, nu se schimbă oricât
cauți
anii copilăriei și pe cei care au plecat,
care s-au pierdut
în somn, în mormintele marine;
oricât vrei să vezi siluete cândva dragi
plecându-se sub ramurile tari ale platanilor
unde o rază de soare dezgolită s-a oprit
și un câine a tresărit și inima prinse aripi;
acest drum nu se schimbă; mi-am păstrat viața.
Neaua
și apa înghețată în urmele cailor.




Traducere Aurel Rău


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!