poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-08-11 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Nimeni pe lume, știu, față de mine nu are vreo vină Doar că în asta nu am a găsi eu defel mângâiere. Ziua pe oameni în gloată îi mână cu griji fără istov, Noaptea îi iartă, să-și uite de dânșii în somnul tihnit. Iară de ce le-ar păsa de acela ce zilele-și trece trândav, Noaptea-și petrece în zbucium deșert să slujească netihnei? Candela zbate-și lumina. În jurul ideii alese Gânduri sfioase rotesc și e ca și cum curcubeul Mută culoarea-n culoare. Îmi tremură suflet și cuget. Inima, cum un Icar și cum fluturii, suie spre focul Sacrei idei. Iară focul nu iartă. Aripile-arzând Sângeră bezna în cerc, în plutiri șovăite prin clipe. Arsă, voiește să ardă din nou… Și eu totuși, eu încă nu știu Voia cuiva ce înseamnă ș ice ocoli nu se poate. 1854 Traducere Emil Burlacu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate