cu floarea cerului din zori identic
e văzul tău, nuntind spre depărtare,
de-acolo ceri la Dumnezeu iertare
păcatului din Mărul autentic.

dar Domnul nu ne-a dat deloc certare,
amorul e al Omului apendic
iar frunza-i moartă-n toamna ce-o revendic
ca scoasă din a duhului sertare.

și vin înghețuri, nu-s a mele, Tată
zidesc amurguri, dimineți, nu iad
dețin tăceri pe calea arătată.

și tot privesc luminile cum cad
pe-ogor am pus iubire-mprumutată
un strop de umbră picur în răsad...