îs plumbi de toamnă-n rana existare
și ființarea-i grea în astenie
tristețea a primit cetățenie
deși căldura nu-i în îngustare.

iar viața noastră-n sens e cafenie
păduri satanice îs în plantare
metalic vis atârnă în cântare
și morb e-n vremea cea de viclenie.

port rază de cusur în buzunare
că soarele străluce încă-n hram
iar vara parcă dor de ducă n-are.

fațete-ale aceluiași eram
sub zodii de o albă-mpreunare
în foaia înțeleaptă de sub ram...