în ultima redută a simțirii
te beau pe toată, de mă-mbăt ca porcul;
el n-are nici o vină, dobitocul
că mă asemăn lui și-l dau jignirii.

apoi mă torn în tine, de-mi e locul
a doi coborâtori din Măr unirii,
de Dumnezeu e popă, să fim mirii,
pe buze de te-a sărutat, ca focul.

de-ți plânge dorul, sunt o așteptare...
topește în lăuntrul tău distanțe
și-nvie visul nostru de zburare...!

ca sub a ilicitelor substanțe
alerg în gând, pășirea mi-e turbare,
deși cinez la masă cu speranțe.