poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 874 .



bird
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2015-11-25  |     | 



e cel care învață păsările
să vorbească,
răbdarea lui e linia electrică a destinului care nu mai are ce să-ți ofere,
nici o șansă de a mai cerne lumina prin gene,
cum fac fetele tinere, care învață primul sărut în oglindă,
la stânga - plat, la dreapta - plat,
și-n față și-n spate la fel,
e ca pământul înainte ca toți ceilalți oameni să afle că este rotund,
orice pas înainte înseamnă că îl poți părăsi, cândva, într-o ceață vâscoasă,
când toamna nu mai are răbdare, nu mai vrea să suporte iureșul frunzelor luate de vânt,
când se-apucă și urlă, ehei, dar ajunge, la dracu, să vă știu atât de nefericiți,
îmi ajunge și mie, mi-e silă,
vă las să vă curățați ancorele,
să vă ascundeți măștile în spatele fumului gros al țigării,
în orele când noaptea e la fel de adâncă precum o lovitură de cuțit ajunsă la os,
să vă ascuțiți ghearele, săbiile, rânjetele,
în ceața asta e hăul și dincolo de hău e mereu întuneric,
iată, mersul ajută la prăbușire, mersul ajută la evadare,
pământul e plat ca peștii bentonici care au uitat să respire,
orice pas înainte înseamnă că ești tot mai aproape de locul știut drept capătul lumii,
încă o zi care atât de precis te apropie de moarte,
încă un laț care nu te mai poate sufoca, nu te mai poate constrânge,
într-o liniște absolută, eternă, zemoasă,
cum e noiembrie, când i se face urât,
hai să ne fie frică și fricii să-i șoptim cât mai tandru, mușcând-o de lobul urechii,
măi bird,
pe nevăzute,
pe nesimțite,
mereu surâzător asta îți spun:
pentru fiecare cuvânt nou pe care-l înveți am să-ți ofer încă un timp de trăit,
mereu altul, mereu mai puțin, mereu mai îngust,
tot ce speri este că vei zbura odată și-odată,
gândul ăsta te ține în viață,
gândul ăsta te face atât de supusă,
spune încet, hai, spune încet, după mine,
oamenii care nu au păsări pe dinăuntru
sunt deja morți

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!