Ascult cântecul
ar vrea
să imprime frunzelor
în loc de freamăt
sonorități eufonice, armonioase
care să încânte copacii
din lumină
ar vrea să facă o harpă
pe care s-o audă
toți oamenii
din suflet o orgă
interpretând muzica simfonică
a lui Bach

Ascult cântecul
ar vrea să conducă viața
și implicit oamenii
însă vântul
e de altă părere
îl plesnește peste față
cu o rafală
iar viața ca un cântec și omul ca un descântec
se dispersează în iluzii eufonice.

***

Ascult orbul
îmi spune
că eșecul lui major
în viață
e orbirea
dă vina pe el
așa cum poezia
dă vina pe poet
și realitatea
dă vina pe Arhitect
care, crede ea, a construit-o
cu fisuri
numite oameni
în orbitele orbului
stau două pietre rotunde, incandescente
absorbind lumina în timpul zilei
iar noaptea răsfrângând-o

Ascult orbul
îmi spune
că în timp
întunericul a devenit
o adevărată realitate
din care face parte
așa cum oamenii normali
fac parte din realitatea luminii
sinele orbului
s-a deplasat puțin înspre tenebre
fiindcă lipsa vederii a făcut întunericul mai greu.