poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 634 .



Tu, minte, mă iartă!
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DanG ]

2014-12-17  |     | 



„Þine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui”


Plecat-am de-acasă, departe-n surghiun,
Departe de-o lume căzută-n păcat,
O lume-n credință că hrana-i în tun,
Plecat-am să mor, să mor împăcat.

Mă prind și mă cațăr spre vârful spinos
Și pare că-n cale-mi se pune-o nălucă,
Burboane-s pe tâmple, iar drumul tăios
Mă-nalță haotic, mă-mpinge în stâncă.

Mă târâi spre creste pe drumul de cruci
Și-un urlet mă prinde în gheare, de frunte,
Și-n juru-mi s-adună grămezi de năluci,
Și-un fulger s-aruncă cu focuri în munte:

– Lăsați-mă liber pe drumul știut,
Pieriți în adâncuri stihii de departe!
Lăsați-mi destinul ființei din lut
S-ajungă spre vârfuri, nu-n grote deșarte!

Nu-mi țineți în cale, că-n moarte-s avânt
Și-s clipe puține, în viața-mi târzie,
Mă vând ție demon și fac legământ
Cum Faust făcut-a, cu viața-i pustie.

Îți las spre adâncuri doar mintea zălog
Să-mi fie în focuri, veșmânt de durere,
Iar vouă, înalturi, pios eu mă rog:
Primiți-mi un suflet, primiți-l să spere!

În cale-mi se sfarmă nisipuri de stânci,
Și scări mă-nfășoară spre-naltele locuri,
În juru-mi cresc aripi, nălucile-s brânci,
Și-n urmă cenușa s-aruncă pe focuri.

Dar clipa s-oprește și simt cum fiori
S-adună în suflet și pleacă în fugă
Spre cerul ce-nvie sub tâmple de sori,
Și viața-mi se stinge c-o ultimă rugă:

– Tu, minte, mă iartă, de sclavă-o să fii
Departe-n adâncuri, în focul cel veșnic,
Dar lasă un suflet, plecat dintre vii
Să zburde spre vârfuri, să fie puternic.

Să zboare prin ‘nalturi, prin mreje de nori,
Și-n nopțile line să-l poarte și Luna
Spre bolta-nstelată, în car de fiori,
Luciri de luceferi să-l legene-ntruna.

Tu, minte, mă iartă, și grabnic îți jur
Că haosul mumă de-o fi să mă-nvie,
Te-oi ține la pieptu-mi, fără înconjur,
Fie într-o humă, fie-n reverie.

Și de n-o să fie un alt început,
De lutu-o să piară fărâme-n pustie,
Știu că prin păcate, plătit-am tribut
Să-ți urmez adâncul pentru veșnicie.

Emil Dănuț Gabăr
Tromsø, 12 august 2014

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!