mă uitasem treceam pe lângă mine
străin
închipuiam mâini ele cu sete mă sfâșiau
de setea
unei linii a vieții ce tot flămânzea în deșert
izbeam cuvintele de oameni
până mă lăcrimau vânătăile pereților
odată ne apropiasem împreună de tine zâmbeai și te străduiai să-ți amintesti
ușa mea era deschisă ieșeai prin mine să te așezi pe genunchi
și mă țineai în brațe
deschideam ochi ei albaștri de neuitare
încercau
să respire deodata ca să nu doară
ne spuneam o dorintă ea sângera se zbătea ca și cum
ar zbura
dintr-o coastă de piatră
iubeam mă duream durerea ta alerga prin ploaie ca un lup
născut întro floare
smulgea păduri marea smulgea ca să dea
de uscat
te iubeam
eram făcut din tine
dacă eram făcut din mine mă înscorburam
înlăuntrului tău
numai tu erai plecată la trupul tău care
făcea treabă scria scrisori oficiale
și mi-era dor

treceam idee pe lângă mine nu mă nimeream
să fiu