scuipă
de foame
strada ghiorăie ca un organ
căruia i s-a luat mințile
plimbă în lesă
copaci înfloriți
copaci desfrunziți
de foame
și focul e rece
nasul
încheiat regulamentar la unitatea
de măsură
începe să plângă
adulmecă miros de salam
de la o gară distanță
și moartea
de la o respirație
din ochiul cu o singură mână
întinsă
spune o rugăciune
și îngerii se fac oameni
și nu mai aud