Bună să-ți fie a ta inimă Moarte,
Nu-s mort, am trecut aici pe aproape
Să-ți dau un salut și-un gând cuviincios,
S-arunc și-o privire pe aici, curios.

Știu, sub mantia neagră ai inima bună,
Degeaba tu coasa ți-o vânturi nebună,
Sunt aici să te văd, sunt încă în viață,
Nu-ncerca să-mi citești frica pe față.

Moartea, cu-n rânjet mă prinde de mână,
Cu aer de gheață, de mândră stăpână,
Mă poartă să văd, legată să ardă,
În flăcări gemând, o femeie de stradă.

-O vezi? Ea trupul și-l vindea pe parale,
O viață-n desfrâu sunt păcatele sale.
-Tu, Moarte, ascultă și las-o să spună,
Da, se vindea să țină o mamă bătrână.

Un rânjet tresare pe fața-i hidoasă,
Mă strânge de mână, aproape sfioasă,
Și-mi spune..-Îmi place de tine nebune,
Dar ia-o și pleacă departe de mine.

Și n-am așteptat, am luat-o îndată
Și-am pus-o în suflet, acum e curată,
Pe genele mele simt lacrimi de mamă,
Cu mâini tremurânde, ce fata își cheamă.

Eu vouă vă spun, ce trăiți în lumină,
Frică să n-aveți căci Moartea e bună,
Și nu judecați păcatele grele,
Cănd lacrimi de mamă se-ascund între ele.