“eliberează-mi soțiile cuvintelor mele violate prin chiliile voastre
de poezie
eliberează copiii cuvintelor mele hrăniți cu laptele vostru
oxforizat
dă-le drumul cuvintelor mele încă bune de muncă
să umble”
cu toiagul său despicând paginile apelor până la
pietrele de mormânt ale cărții lui abel și cain
zise
cuvântul moise într-o limbă curată precum
apele dunării
“duceți-vă” răspunse încălecat pe nilul lui alb cuvântul
faraon
cu inima bătându-i din clopotul de putna
“plecați și lăsați-ne lăcustele pe cer
lăsați-ne broaștele în niluri și moartea în întâiul murit
nu le faceți cuvinte
nu le faceți să intre în fiecare gură neînroșită de paște
lăsați-le”
atunci cuvintele lui moise s-au încolonat în câteva fraze lungi
cu oile alături
și au căutat un pustiu
cu gura căscată