Tu, drag mormânt, cu marmura ta rece,
Ce odihnești dureri sub firele de iarbă
Și amintiri în vânt, când timpul trece,
Ai să găsești un suflet drag, s-adoarmă?
Ofrandă de pe-acum, tot caut să-ți aduc,
Când însăși Moartea poate-i dulce nestemată,
Ghirlandă-n pomul bun, ori buciumul din nuc,
Cu stele tremurând în noaptea fermecată.





Tu, cruce dragă, cu umbra ta cea blândă,
Ce odihnești lumina-n ramuri înfrunzite
Și cântece-ți aleargă, sub geana lăcrimandă,
Primești un suflet, pe plaiuri înverzite?
Ofrandă de pe-acum, iubito, îți voi aduce,
Cu umbre scuturate prin crengile iubirii,
Urmând același drum și draga noastră cruce
Prin frunze-amestecate, în lanțul amintirii...




ˆTh3Mirr0r